pasaport
Cum am rezolvat problema pașaportului în 5 minute, dar cu extra-costuri
Nu credeam să ajung vreodată să mă bucur atât de mult de un banal pașaport, așa cum am făcut-o dimineață. Adică de un produs care mi se cuvine și pentru care plătesc de două ori – o dată prin impozitele lunare și a doua oară achitând taxa aferentă. De ce mă bucur atât de mult, aflați de aici.
Ca paranteză, de data asta am plătit de 4 ori. Pentru că din cauza situației ingrate de la Serviciul Pașapoarte Brașov am hotărât să mergem în alt oraș, așadar m-a costat și drumul. Plus ziua aferentă de concediu. Am ales Bacăul, pentru că acolo se poate face programare online (nu ca la Brașov, unde se stă la cozi de cu noapte), dar și pentru că acolo am crescut și am putut astfel să îmi petrec week-end-ul acasă.
Am făcut programarea online pentru o zi de vineri, la finalul programului. L-am rugat pe tata să plătească el taxa aferentă, pentru ca banii să rămână în bugetul Prefecturii Bacău (ma gândeam ca nu cumva sa fiu expediată de la ghișeu pentru că am plătit în altă parte – deși teoretic nu ar fi trebuit să fie probleme, am ajuns la vârsta la care mă aștept la orice surpriză în țara asta).
Am ajuns în fața ghișeului cu 10 minute înainte de ora programată. Tata și, implicit, chitanța erau încă pe drum. Am început să intru în trepidații. Știam că punctualitatea nu e punctul lui forte, inclusiv la cununia mea civilă a întârziat, dar mă așteptam ca măcar acum să ajunga la timp. Era extrem de important pentru noi, știa și el asta, iar fără chitanță nu puteam să depun dosarul. Eram mai agitată acum decât la civilă. Îmi făcusem tone de nervi la Brașov, abia abia găsisem programare la Bacău, batusem și drumul până acolo…. și acum să mi se închidă ghișeul în față și să rămân pe dinafară doar pentru ca el întârzie (evident, era blocat în minunatul trafic de vineri după-amiază). Inima îmi bătea să sară din piept, mâna îmi tremura pe telefon. Cred că de asta îl și iubesc atât de mult – toată viața mea cu el a fost un roller coaster în care m-aș urca iar și iar, la infinit 🙂
A ajuns la 15:59. La 16:00 eram în biroul ofițerului, care ne-a preluat dosarul și i-a făcut poză fiică-mii. 5 minute a durat totul, cu hilizeala de rigoare. Fără să stau nopți întregi la rând, fără să mă calc în picioare cu nimeni. Rapid, calm și civilizat, așa cum ar trebui să se întâmple toate într-o țară europeană a lui 2017. Și da, am putut să îl ridic de la Brașov.
Nu m-am mai simțit demult atât de ușurată, liniștită, relaxată. Parcă eram un conducător de oști, întors învingător de pe câmpul de bătalie. Cand am văzut problemele de la Brașov și chiar București am crezut că nu voi reuși să îi fac pașaportul copilului în timp util astfel încât să mai putem pleca în vacanță vara asta. Dar am reușit! Am reușit să escaladez munții incompetenței, dezinteresului, corupției și umilirii cetățeanului de rând și să ajung în vârf. Și atunci vin și întreb: de ce la Bacău și în alte județe se pot face programări online și în altele nu? De ce Prefecturile și Serviciile Județene de Eliberare a Pașapoartelor nu pot să prevadă aglomerația de primăvară-vară și să ia masuri? Să transfere oameni de alte birouri (Buletine, de exemplu) sau să modifice programul de lucru?
Unii ne întreabă pe noi, aștia care ne-am “trezit” să ne facem pașapoarte la jumătatea lui mai (ca de atunci a început “distractia” la mine ) de ce nu ne-am dus mai devreme. Pai vă spun cum a fost în cazul nostru: în ianuarie-februarie ne-am îngrijit de plata impozitelor pentru dragul nostru stat. Martie-aprilie a fost despre Paști. Și de abia apoi am început să ne gândim la concediul de vară. Să vorbim la serviciu să vedem când plecăm, să ne socotim bugetul pentru restul anului, să consultăm prețurile pentru vacanțe și să alegem destinația. Însă oricum, asta este irelevant. Pentru că absurdul pretenției de a-ți face pașaport cu 6 luni înainte de data plecării este mai mare decât orice alt motiv din spatele ei. Mie cine îmi plătește cele 6-8 luni în care stau cu pașaportul în sertar, fără să îl folosesc? Dacă îl fac în ianuarie și plec în august, pierd timp din valabilitatea documentului. Câți bani și cât timp trebuie să mai pierdem noi, cetățenii, din cauza incompentenței și dezinteresului funcționarilor pe care îi plătim din banii noștri? E doar o întrebare retorică, nu te chinui sa gasești răspunsul, nu vei reuși.
Una peste alta, week-end-ul pașaportului a fost unul minunat. După performanța depunerii dosarului de vineri, sâmbătă m-am trezit la o petrecere surpriză organizată pentru ziua tatălui meu, de care nici eu nu am știut. La mulți și sănătoși ani, tată! Te iubesc mai mult cu fiecare clipă în care mă ții ca pe jar 🙂 Pentru că știu că orice ar fi, pot să mă bazez pe tine mereu, chiar dacă mai mereu întârzii. Și te iubesc și pe tine, Românie, cu toți munții tăi metaforici cu tot. Cât încă mai pot să îi escaladez, te iubesc! Dar parcă mi-ar plăcea să te am mai lină. Cu drumuri drepte către banalități de genul obținerea unui pașaport, cu uși larg deschise în instituțiile statului și cu ghișee luminoase și primitoare, nu întunecate de corupție și funcționari plictisiți și ursuzi.
P.S. Avem pașaport! Vacanță plăcută!
About Author
