taxă spitalizare mame insotitoare
Dar cu femeile în concediu de maternitate ce ați avut?
Dubla taxare a mamelor sau de unde să mai taie ca să își crească lor
Sunt mamă. Am acasă un copil de nici 4 ani iar de luna viitoare voi intra în concediu de maternitate, căci mai aștept un bebeluș.
De curând, fetița mea a fost nevoită să treacă printr-o intervenție chirurgicală. Puteam să o facem la stat sau la privat. Din diverse considerente, am ales statul. În ziua internării, am aflat că va trebui să plătim pentru mine, ca mamă, o taxă de însoțitor de 50 de lei pe zi dacă vreau să rămân cu fata în spital. Și nu în vreo rezervă, ci într-un salon normal, cu mai multe paturi. “Desigur, nicio problemă!”, am spus. Nu mi-aș fi lăsat copilul singur în spital pentru nimic în lume. Nu am stat să mă gândesc nicio secundă dacă este normal să fiu taxată sau nu, ori dacă suma de 50 de lei este prea mare sau, din contră, rezonabilă. Nici măcar nu știu dacă taxa este aceeași în toate orașele ori exista diferențe. Oricum la privat aș fi plătit mult mai mult, așa ca nu mi-am bătut capul cu asta, mai ales că cel puțin în spitalul nostru banii se văd în renovări și dotări.
În fine – operația a trecut cu bine, condițiile din spital au fost OK, atitudinea personalului impecabilă. Am fost externate, evident că am plătit acea taxă de spitalizare, am plecat acasă și … aproape că am uitat experiența.
Pănă deunăzi, când scumpii noștri guvernanți mi-au amintit de ea cu sublima OUG 3/2018, prin care au reușit performanța de a taxa concediile medicale și, implicit, și pe cel pre/post natal cu un nesimțit CAS de 25%. Bulgărele se rostogolește și ia cu el la vale și concediul de creștere a copilului, în al cărui calcul intră acest pre/post natal. Și uite așa câteva zeci de mii de femei cu burta la gură sau deja cu multe nopți de colici adunate în portofoliu află ca le dispar dintr-o dată câteva sute bune de lei din veniturile pentru care au muncit și au plătit taxe ani de zile, bani care în cazul unui bebeluș sunt calculați și planificați la leu.
Și atunci stau și mă întreb: ce faci tu, dragă statule, cu CAS-ul meu de 25% din concediul medical care mi se cuvine, dacă fix atunci când am nevoie de tine îmi bagi mâna în buzunar? De ce, pentru că am avut îndrăzneala să devin mamă, trebuie să mă tâlhărești? Pentru ca sunt vulnerabilă și nu mă pot apăra? Mă simt fix ca acele femei de pe stradă, cu un copil în brațe, cărora le este smulsă geanta de pe umăr tocmai din considerentul că nu-și vor lăsa pruncul ca să alerge după hoț. Așa și eu și milioane de mame ca mine – nu ne vom lăsa copiii singuri în spital și vom plăti să le putem fi alături, chiar dacă sistemul ne-a mai luat o dată bani pentru asta. Cum nu vom sta pe gânduri nici atunci când va trebui să cumpărăm din banii noștri medicamente, pansamente sau alte lucruri care lipsesc din multe spitale. Și tu, Statule, știi asta și profiți. Profiți și ne storci până la ultima picătură tot pe noi, cei care muncim și plătim taxe. Pe principiul că din doi cai de la căruță, dai tot în ăla care trage, căci cel ce n-a muncit o zi în viață nu va munci niciodată. Iar eu sunt norocoasă, la mine au fost doar 2 nopți de spitalizare, dar ce te faci cu acele situații în care copiii stau cu săptămânile sau chiar lunile în spital?
Muncesc de la 19 ani. Până când voi ieși la pensie se vor face 43 de ani de muncă legală, cu acte, pentru care plătesc CAS si CASS. În 43 de ani de contribuții, chiar nu am dreptul la câteva luni de concediu de maternitate întreg, netaxat? Asta ca să nu mai pun la socoteală paradoxul: ni se oprește din salariu CAS și CASS, primim o infimă parte din CASS înapoi prin aceste concedii medicale plătite, dar ni se bagă CAS și la CASS. Adică ți-am dat o pâine (contribuțiile), mi-ai dat înapoi o felie (concediul medical), dar mi-ai luat totuși miezul din ea (CAS-ul). Ce să zic, mulțumesc… Sper doar să nu ne mai îmbolnăvim niciodată, nici eu nici copiii. Nu de alta, dar să putem să muncim liniștiți cu toții, ca să ai de unde, dragă stat, să ne oprești contribuții.
P.S. Știe cineva cu cât le-au crescut salariile parlamentarilor după fabuloasa și geniala revoluție fiscală?
About Author
