starea de urgență în parcuri

starea de urgență în parcuri

Nu școlile sunt problema, ci părinții

Cea mai mare dezbatere din spațiul online în ultima perioadă este cea referitoare la redeschiderea ori ba a școlilor. Majoritatea părinților pe care îi văd comentând la articolele pe această temă, cei care trimit tot felul de scrisori deschise guvernanților și își dau cu părerea despre pericol sunt împotriva redeschiderii instituțiilor de învățământ la finalul stării de urgență și doresc amânarea momentului până în toamnă.

Astfel, nu pot să nu mă întreb câteva lucruri:

  1. Câți dintre părinții care militează acum pentru ca școlile să rămână închise au privit situația în ansamblu – adica și din punct de vedere economic și al sănătății psihice a copiilor?
  2. Câți dintre cei care vor să amâne deschiderea NU au acasă dispozitive pentru continuarea cursurilor online?
  3. Câți dintre ei AU joburile în pericol dacă nu le reiau până la toamnă și totuși vor să rămână acasă?
  4. Câți dintre cei care se plâng acum de condițiile de igienă au ridicat vreun deget să schimbe ceva în ultimii ani?
  5. Câți dintre cei care reclamă suprapopularea claselor NU și-au făcut viză de flotant pentru ca al lor copil să meargă la școala X sau Y?

Dragilor, nu mai fiți ipocriți! Sunteți la fel de responsabili pentru situația creată precum autoritățile. Pentru că, din comoditate, ați preferat să fiți complicii unui sistem putred decât să faceți ceva pentru schimbarea lui. Și afirmația este valabilă și pentru cadrele didactice care, la fel ca medicii, abia acum au avut revelația că nu e bine ce se întâmplă.

Să ridici starea de urgență – adică să lași părinții fără sprijin economic și legal – dar să menții școlile închise ar fi crimă cu premeditare, din punctul meu de vedere. Din martie, de când s-au închis școlile, și până în septembrie sunt 6 luni.

Așadar:

  • părinții fără laptopuri, smart-phone-uri ori internet vor ca ai lor copii să se întoarcă la școală;
  • copiii pentru care laptele și cornul sunt principala masă a zilei vor să se întoarcă la școală;
  • părinții care nu-și permit bone și cărora patronii nu le țin joburile rezervate până la toamnă vor ca ai lor copii să poată merge la creșă ori grădiniță;
  • părinții care teoretic au posibilitatea să lucreze de acasă dar practic nu au cum cu cei mici trăgându-i încontinuu de pantaloni vor să se redeschidă grădinițele;
  • părinții care nu s-au temut nici până acum de scarlatine, varicele, gripe și care în general nu-și țin copiii în boluri de sticlă vor să-i trimită în colectivitate;
  • părinții care prețuiesc sănătatea psihică a copiilor și le înțeleg nevoia de socializare, de distanțare față de familie, vor ca ai lor copii să meargă la școală.

Domnule Ludovic Orban, n-ar fi oare mai simplu să existe un laptop la clasă (și nu pentru fiecare profesor, acasă) și cine nu poate ori nu vrea să vină la școală să poată participa la cursuri la fel ca ceilalți colegi care pot și vor să meargă la școală?!

Doamna Monica Cristina Anisie, n-ar fi mai bine, oare, ca fiecare ISJ să-și întrebe părinții dacă vor să își trimită copiii la școală, pentru a se putea face niște estimări de posibilă prezență și a se lua măsuri de protecție punctuale, personalizate, pe fiecare clasă ori școală?!

Ce vă face să credeți că în septembrie se va fi schimbat ceva, că va fi mai bine? Și dacă nu, ce facem? Mai închidem un an?

Sunt conștientă poate acum mai mult decât oricând că nu vom scăpa de virus și nu se pune problema dacă vom face Covid19, ci când. Chiar credeți că sistemul medical românesc va fi vreodată pe deplin pregătit să facă față unei situații de criză, oricare ar fi aceea?

Deja parcurile în care noaptea își fac veacul tot felul de boschetari, bețivi, drogați ori animale ce își fac nevoile sunt pline de copii toată ziua. Fiind vară și odată cu relaxarea măsurilor, aceștia vor interacționa din ce în ce mai mult în oricare alte medii, unde nu se vor spăla încontinuu pe mâini și nu vor purta măști. E păcat că pe toate astea nu le conștientizăm, doar constatăm că școlile au devenit dintr-o dată lagăre…

Articol publicat și în Republica.

Vezi și alte articole aici.

About Author

Comentarii

comentarii